Aprilie in Satu Mare,aceleasi preocupari zi de zi si nimic prea palpitant,soseste si seara de vineri si iesim cu masina la plimbarea obisnuita prin centrul orasului,un sens ,doua, in jurul km zero al satmarului si din discutie in discutie ies la iveala frustrarile unei vieti traite intr-un oras mult prea monton si in care sfarsiturile de saptamana au o asemanare izbitoare.Ne preocupam destul de mult insa sa putem iesi din monotonia asta si ca sa raspunzi la intrebarea...ce facem?...care inevitabil o sa apara intr-o vineri seara dupa o ora de plimbat cu masina si mult prea mult fum,trebuie sa iti dai silinta cu adevarat.
Asa s-a nascut si epopea noastra in Muntii Rodnei ,din nevoia de a evada in niste locuri care sa te faca sa uiti de frustrari si de nevoi, intr-un fel,impuse de societatea in care traim.Da...plecam la munte peste o saptamana,Vf Pietrosul ,2303 m altitudine,era telul nostru.
Initiativa a fost construita in acea seara de mine si de Pablo si implicit trebuia sa facem gasca sa iasa mai palpitant,am sunat la toata lumea care s-ar fi aventurat la o asemenea iesire,actiune fara prea mult succes ,totusi il gasim pe Victor iar Vlad era calculat de la sine.
Am organizat chiar o sedinta speciala sa planuim toata excursia,stiam ca va fi zapada si am fi vrut sa dormim la cort insa o serie de interferente de la persoanele "cunoscatoare"(inclusiv un client din alimentara in care Pablo a povestit despre planurile noastre)ne-a facut sa ne razgandim.Singurul loc unde ne puteam caza era cabana meteo de la lacul Iezer,unde am si facut rezervare pentru o seara.
Traseul nostru era asa,Borsa-Lacul Iezer-Vf Pietrosul,urmaream banda albastra,insa doar pana la statia meteo deoarece iarna se schimba traseul de urcare inspre varf.
Ajungem in Borsa dupa trei ore de mers cu masina pe o vreme foarte ploioasa ,insa nimic nu ne mai putea face sa ne razgandim,ne aprovizionam si intram cu masina pe drumul ce duce pana la schit,baza de pornire in traseu.
Inca vremea se tinea tare,era destul de innorat,intre timp incepem sa ne echipam si plasam masina intr-un loc sigur langa schit,trec sateni pe langa noi si ne arunca priviri suspicioase,nu prea le luam in seama,ridicam capul din aranjamentele noastre si zarim pentru prima data masivul acoperit de zapada.
Incepem sa urcam printre gospodariile maramuresene si prima parte a drumului e doar noroi,insa mergem inainte cu voie buna ,stim ca ne asteapta zapada.Traversam alei formate parca in albii de rauri imprejmuite de garduri si brazi ,peisaje asemanatoare celor din Apuseni,trecem prin multe poienite si deja suntem vegheati in permanenta de albul muntelui nostru.
Dupa o ora de mers,si cu putin timp pierdut in cautarea semnelor,ajungem la drumul forestier pe care in timp de vara se poate ajunge ,cu un 4x4,pana sus la statia meteo.Nerecomandat;)
Lasam in spate valea Borsei si incepem sa intram pe primele petici de zapada,facem o mica pauza la un balcon sa admiranm si mai mult peisajele.Ne descurcam destul de bine.
Nu suntem singurii pe munte,desi asa aveam impresia,ne ajunge din urma un grup de persoane din Suceava,ne salutam si fiecare isi continua traseul,pareau foarte grabiti.In spate mai auzim niste voci,doua persoane din acelasi grup inaintau mai incet,se pare ca aveau de impartit ceva dintr-un pet:)...i-am inatmpinat cu o palincutza..culmea ..le placea.Mai tarziu vom afla si povestea lor.
Dupa 2 ore ajungem la acea parte a muntelui unde intalneam in mod normal vegetatia de jnepeni,aici totul era acoperit de zapada.
Tablou de iarna,zapada era pana la genunchi,norii alergau deasupra nostra luptandu-se parca cu soarele,nu prea inaintam caci trebuia sa savuram cat mai mult.Victor a surprins imaginile acelei vai din toate unghiurile posibile,noi il sustineam.
Se iveste si cabana statiei meteo,
Ajungem si ne cazam,suntem uimiti de caldura si de curatenia cabanei,teoretic era casa meteorologului si a sotiei lui,inteles gresit uneori de unii turisti care se imagineaza la o pensiune cu servicii incluse.
Desi am fost intampinati cu putin scepticism de doamna meteorolog reusim sa-i castigam increderea si ne ofera cate un ceai cald cu rom,schimbam cateva cuvinte si cu domnul Hantig si ne punem la masa.Singurul lucru care ne mai lipsea era un somn bun,dar nu vroiam sa se termine asa seara.
Era deja pe inserate si am iesit la o plimbare pana la lacul Iezer,ne imaginam ca o sa vedem un lac...nu era decat zapada,ne-a intampinat un semn care ne facea cunoscuta prezenta lacului.O seara imbracata intr-un purpuriu aprins,mult prea vie si care ne-a molipsit si pe noi.
In cabana seara s-a terminat cu multa voie bune,rasete si povesti de montaniarzi ale domnului Hantig,cei doi colegi din Suceava au sustinut si ei atmosfera in felul lor.
Urmatoarea zi urcam varful si mai trebuia sa ne intoarceam si acasa,de la statia meteo pana pe Pietrosul si inapoi ne trebuiau 3 ore,deci aveam timp destul pentru orice vroiam sa facem.Ma trezesc de dimineata cu gandul sa nu ratez rasaritul,se vedeau urmele soarelui dar inca nu ocolise peretele de stanca care ne acoperea ferestrele.Mai astept putin si soarele a inceput sa se strecoare incet incet,cerul se unea cu pamantul printr-o fasie portocalie,si daca nu intra aerul rece pe geamul deschis sa deranjeze baietii,mai mult ca sigur ca m-as fi trezit,dupa ce imi reluam somnul,crezand ca doar am visat.
Inelul de munti magnific,care se deschidea cand ieseai din cabana,imaginile unei dimineti minunate cufundate intr-o lumina orbitoare si aerul rece de munte creau o imagine a unei vile intr-un paradis in care materialul nu-si avea loc.
Incepem sa urcam inspre varf,vara traseul abordeaza un drum direct inspre varf pe langa lacul Iezer,iarna insa se urca pe portiuni mai verticale unde zapada nu prezinta pericole de avalanse.Colegii nostrii din Suceava ne-au lasat urmele traseului lor si asa i-am urmat.Cand am ajuns la cabana in seara precedenta ne-am dat seama de ce se grabeau,ei nu s-au oprit sa innopteze la cabana ci au urcat in continuare pana aproape de varf,au campat acolo,bravo lor...eram in acelasi asentiment.
De data asta vremea ne uimea,o zapada mare si minunata prin care ne faceam cu greu drum si un soare care ne aducea la cunostinta ca suntem mai aproape de cer,ne incalzea atat de tare incat aveam impresia ca ne pacaleste.Peste doua zile purtam toti patru cate o masca de piele umflata,prin care nu ni se mai citea nici o expresie a fetei,evitam sa reactionam la orice ne-ar fi solicitat muschii fetei.
In poza de sus se arata Pietrosul cu ale sale cornise,iar jos noi ne odihenam pe creasta.Inspirati de povestile de schi ale domnului Hantig, si cuprinsi de euforia peisajelor parca ne doream sa fi avut si noi cate un snowboard sa zburdam pe acolo.
Pe Pietrosul ne intampina o cladire distrusa in mare parte,un punct meteorologic vandalizat in urma cu cativa ani,probabil de turistii cu 4x4,acum e folosit doar pe post de refugiu pe timp de vara.
Muntii Rodnei,dupa cum aflat cu o seara in urma,nu sunt foarte cautati de turisti ,precum sunt Bucegii sau Piatra Craiului,mai mult din pricina lipsei posibilitatilor de cazare,insa sunt cel putin la fel de spectaculosi.Asa cum frumusetile muntilor nu se pot compara,asa si Rodnei are farmecul ei.
O energie mai pozitiva cu care sa incepi o saptamana noua ,nu prea poti sa o culegi din alte parti,asa pornim inspre casa,insa nu inainte sa ne interesam,la doamna cu casa frumoasa,de piata imobiliara din zona.Majoritatea caselor sunt parasite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu