Retezat&Cetatile Ponorului 2010 I

     Incep sa scriu despre calatoria asta ca fiind  prima din jurnal, pentru ca probabil e si unul din cele mai spectaculoase pe care le-am trait ca si grup,ca si prieteni ai muntelui.
     Demult ne doream calatoria asta in Retezat, insa timpul nu ne e intotdeauna la indemana sau nu e la fel de ingaduitor cu toata lumea si astfel am tot amanat si am amanat,de la un an la altul sau de la o saptamana la alta.Intr-un final ne-am urnit cu mult entuziasm desi cand ne-am uitat la prognozele meteo ne era promisa ploaie si chiar zapada,am ras cu Iulian... zapada la sfarsit de august parea putin ciudat.

     Am pornit din Bucuresti via Pitesti-Hateg cu intentia de a face si o vizita mai spirituala la ruinele dacice de la  sarmisegetuza,insa nu ne-am documentat destul si pe urma am aflat ca exista 2 zone ,Regia si Ulpia Traiana,bineinteles am ajuns in partea care nu ne interesa:).
     Dupa dezamagirea evidenta pe care am simtit-o cand am aflat de ratarea obiectivului turistic se ivea o mica problema...unde vom campa in seara aceea?avand in vedere ca era deja prea tarziu pentru a incepe urcarea pe munte.Dupa o scurta vizita la barajul Gura Apelor am hotarat sa campam la marginea Raului Mare,intram a doua zi de dimineata pe traseul din Gura Zlata,asadar era un punct strategic.

     Echipa pregatita de actiune ,Iulian,Madalina,Ray(eu),Victor,Miki si Vlad care e artistul din spatele aparatului.
    Si am pornit,traseu Gura Zlata-Lacul Zanoaga ,triunghi rosu 4 1/2 - 5 h.Identificam destul de greu traseul de la Cabana Academiei ,insa ne descurcam pana la urma,probabil pentru ca n-am mai ajuns de mult pe munte ne-am mai pierdut indeletnicirile de identificare a semnelor.
    Prima impresie ...e mirific...pe urma  ne dam seama ca am gasit lumea pierduta,mai lipseau doar dinozaurii:).Intalnim primele ciupercute,unele golase,expunandu-si frumusetea in mijlocul aleii pe care paseam,altele mai camuflate,parca ne priveau si se ascundeau de privirile noastre.A fost pentru prima oara cand am reusit sa remarc diversitatea forestiera pe trepte alpine,o lectie data de un Retezat unic.

       Dupa 2 ore pe un drum destul de usor si cu multe pauze, pentru a ne da seama ce e real si ce e ireal, ajungem pe platou,un platou care parca ne astepta cu tot ce avea mai bun de oferit,noi eram cumparatorii iar el era negustorul din poveste,ne-a oferit ceva magic iar noi ne-am golit buzunarele pentru frumusetea lui.

      Pana la urma se adevereste un drum destul de lung si de obositor,am regasit momente de epuizare ca unele pe care le-am incercat in Piatra Craiului acum catva timp,doar ca aici le-am remarcat dupa un drum mult mai lung.Fiecare si-a asumat drumul lui,unii au avut probleme cu bocancii, altii pur si simplu isi doreau sa ajunga la locul de campare.Si asa intr-un efort sustinut, am ajuns la rascrucea de drumuri,triunghiul rosu a intalnit crucea albastra,de unde se coboara inspre lacul Zanoaga.Se vede lacul,ajungem la cabana salvamont unde suntem intampinati foarte calduros de salvamontii de servici si de niste magarusi cu probleme de comportament.

      Dupa o noapte linistita in care vremea inca a tinut cu noi, ne trezim intr-o dimineata putin incetosata insa foarte frumoasa,salvamontii plecasera de dimineata la Gura Zlata si ne-am pregatit un ceai si cate o salata in refugiu.Un refugiu extrem de primitor si de curat care merita respectat daca ajungeti pe acolo.Dupa o joaca cu magarusii si o plimbare in jurul lacului a venit si momentul sa impachetam corturile si sa ne luam la revedere de la acel loc minunat,pe care l-am apreciat mult mai mult dupa ce-am vazut si cum e la lacul Bucura.

    Punctul Rosu ,Lacul Zanoaga-Saua Judele-Lacul Bucura,asta era urmatorul nostru traseu.Un traseu mult prea diferit de cel din prima zi,fiind deja la 2000 de metri altitudine,acum aveam in fata noastra un drum abrupt care serpuia printre bolovani in sus.Destul de solicitant traseul, insa placerea de a colinda acele locuri ne-a fost multiplicata de adierea vantului,care batea cu cativa km la ora  pe saua Judele.Un mic popas pe saua Judele ca sa admiram Taul Negru din rezervatia stiintifica si dupa 3 ore de mers ajungem la lacul Bucura.

    Vremea era deja rece si se incetosase,la locul de campare,surpriza, adevarate cazemate construite din loc in loc,semn ca ar trebui sa ne ferim corturile de conditiile vitrege ce ar putea aparea peste noapte.
    Ne aranjam castelele si fugim la cabana salvamont sa negociem un ceai cald,ceaiul il primim ,insa destul de greu..Un "sfat" pe care ni-l ofera era sa ne luam talpasita ca vine zapada,probabil fondat pe anumite baze solide,caci furtuna pe care am experimentat-o in seara aia ne-a rascolit orice fundament ne-am format de-a lungul experientelor montane.Nimeni n-a dormit mai mult decat momentul in care soarele a rasarit pe cer si atunci s-a si oprit ploaia,unii am mai scapat de umezeala insa Miki si Vlad n-au avut acelasi noroc.Totusi dimineata ne bucuram ca am scapat,facem cateva poze la lac si am luat-o din loc.

       Desi ne-am facut planuri sa stam cel putin o saptamana in retezat si sa urcam mai pe toate varfurile,vremea ne-a facut sa ne razgandim.Ne-am hotarat pentru Apuseni si asta  parca ne-a facut sa uitam de seara precedenta,am pornit cu mult entuziasm.
      Traseul Banda albastra,Lacul Bucura-Curmatura Bucurii-Cabana Gentiana-Cabana Pietrele,ne-a cam alinat sufletele stiind ca e in mare parte doar coborare.
       Si ni se confirma inca odata ca pasim pe taramuri mitice,poate multe prea ireale decat ni le-am fi imaginat vreoadata.Ajungand pe Curmatura Bucurii,vremea s-a schimbat radical,cerul s-a inseninat ,umezeala pe care inca o resimteam de pe urma furtunii s-a risipit si am inceput sa ne decojim de hainele incrustate pe noi,soarele ne incalzea.
       Trecem pe langa zeci de lacuri glaciare,limpezi ca niste oglinzi si care isi unesc fortele unele cu altele formand minunea Retezat.Ajungem la Bordu' Tomii unde ne adunam cu totii ,ne cataram pe el,incercam putin bouldering si in scurt timp ajungem la Cabana Gentiana.
        Lipsea insa cabanierul ,renuntam deci la iluzia cu ciorba calda,ne reculegem si coboram inspre Pietrele.

                                      

      

         Drumul inspre Cabana Pietrele il parcurgem printr-o vegetatia la fel de spectaculoasa ca cea prin care am trecut in prima zi,insa nu prea avem timp sa o admiram,am marit putin pasul deoarece a reaparut speranta unei mese calde.Drumul trece aproape neobservat si in 45 de minute ajungem la cabana,primele 10 minute le-am rezervat pentru reculegere, pe bancutele din fata cabanei.O decizie nu prea dificila trebuia luata,ceai sau cafea,pana la urma s-a gasit o optiune mult mai convenabila,si cafea si ceai:).Mancarea a fost gustoasa si foarte ieftina, mamaliguta cu branza,smantana si ou si supa de cartofi,ne-au pacalit putin cu supa dar nu mai au rost comentariile.
         Coborarea inspre Carnic pe un drum forestier si abordand tot felul de scurtaturi prin padure,ne-a lasat timp sa meditam la momentele frumoase pe care le-am trait ,extraorinar de intens,ne-am dat seama ca cele 3 zile pe munte pareau sa fi fost cel putin o saptamana,erau exact ce ne-am propus la inceput.
         Realitatea ne loveste insa cand ajungem in Carnic,trebuia sa gasim o solutie sa ajungem inapoi la Gura Zlata sa recuperam masinile.Si cum in turism intotdeauna se gaseste o cale oarecum amiabila,prima persoana pe care am intalnit-o parea dispusa sa ne ajute.Mai spre seara deschideam usa de la casa 1339din satul Vartop comuna Rosia Montana.